Este nevoie de ordin de protecție de urgență emis de îndată la constatarea violenței domestice

O victimă a violenței domestice nu apelează întotdeauna la poliție cînd este bătută. Statisticile serviciilor în domeniu sugerează acest lucru. Nu știm proporția exactă a celor care apelează la 112 în cazul unei agresiuni. Datele generale cu privire la violența domestică, la numărul victimelor și la numărul celor care apelează la servicii în România este, în continuare, necunoscut. Aceasta și pentru că o victimă încearcă de mai multe ori să iasă dintr-o relație abuzivă și revine din cauza amenințărilor agresorului, din cauza copiilor, din cauza presiunii sociale.
Ce știm? De exemplu numărul total de cazuri de violență domestică sub diversele ei forme dar numai cele care ajung în instanță (fapte de violență ce au avut loc în familie 1.938 de inculpați , respectiv 3.3% din totalul celor trimiși în judecată – din Raportul Ministerului Public, 2015).
Dar mai știm o altă cifră care ar trebui să ne îngrijoreze, ba chiar să ne sperie. Numărul total al omorurilor în 2015 în România a fost de 395 (în același Raport al Ministerul Public pentru anul 2015). Din 395 de omoruri, 108 au avut loc în familie. Adică 27% din total. Cu alte cuvinte, dacă rata violențelor în familii este relativ mică la nivel național, rata omorurilor este uriașă.
Un principiu etic ne spune că o singură victimă, un singur omor, este prea mult. Pot fi scăzute aceste cifre?
Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor, organizațiile membre, fac advocacy pentru introducerea ordinului de protecție de urgență emis de polițist în situațiile de urgență începînd din anul 2010. În modificările la legea pentru prevenirea și combatera violenței în familie organizațiile non-guvernamentale au propus introducerea unei astfel de măsuri dar propunerea a fost respinsă.
Convenția de la Istanbul, în vigoare în România din 1 septembrie 2016, prevede la Articolul 52 – Ordine de interdicție de urgență: „Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că autorităţilor competente le este acordată puterea de a dispune, în situaţii de pericol imediat, ca un autor al violenţei domestice să părăsească domiciliul victimei sau al persoanei la risc pentru o perioadă de timp suficientă şi de a-i interzice agresorului să intre în domiciliu sau să contacteze victima sau persoana la risc. Măsurile adoptate conform prezentului articol vor da prioritate siguranţei victimelor sau celei a persoanelor la risc.”
Ce înseamnă riscul? În cele mai multe relații de violență domestică bazate pe controlul victimei de către agresor (unde te duci, cu cine, de ce ai întîrziat, pe ce cheltui banii, eu țin banii, eu hotărăsc, nu ești bună/bun de nimic, nu-ți cer decît să ai grijă de mine, de copii și de casă, etc….) agresiunea este consecința imediată a faptului că victima nu respectă autoritatea agresorului. Orice contestare a autorității trebuie pedepsită imediat. Cînd victima apelează la 112 sau apelează la ajutorul unor instituții sunt forme absolute de sfidare a puterii din familie sau cuplu. Studiile ne arată că orele de imediat după intervenția echipajului de poliție la domiciliu sunt cele mai periculoase și că, atunci cînd agresorul și victima rămîn împreună în casă după plecarea autorităților de cele mai multe ori agresiunea se repetă, mult mai grav. A doua oară victima nu mai are curajul să apeleze la forțele de ordine. Într-un caz petrecut la Alba Iulia în 2015 victima s-a refugiat la rude după intervenția poliției dar agresorul a venit după ea și i-a provocat răniri de extremă gravitate. Aceste răniri, au justificat, în sfîrșit, reținerea gresorului.
Codul Penal român prevede că agresorul poate fi arestat numai dacă victima are nevoie peste 90 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Numai în această situație acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, adică de reprezentanții statului. Sub 90 de zile de îngrijiri medicale dacă victima nu dorește să facă plîngere împotriva agresorului, acesta nu suferă nci un fel de consecință.
Ordinul de protecție pentru victimele violenței domestice în vigoare în prezent prevede următoarele: cererea de emitere a ordinului de protecție trebuie depusă de victimă sau de reprezentanții săi, cererea trebuie însoțită de probe și/sau de martori iar judecarea se face în regim de urgență. Această prevederea vagă a dus la o durată a judecării cererilor de ordine de protecție de 33, 30 și 34 de zile (medii naționale pe anii 2013, 2014 și 2015). Din decembrie 2015 a intrat în vigoare prin din Legea nr. 351/2015 o prevedere care spune că judecarea trebuie făcută în maximum 72 de ore de la înregistrarea dosarului. Vom vedea din datele culese pentru primele luni ale anului 2016 care este rezultatul dar din experiența furnizorilor de servicii durata a scăzut semnificativ. Ordinul de protecție poate obliga agresorul să păstreze o anumită distanță față de victimă, să părăsească domiciliul comun (evacuare pe durata de pînă la 6 luni), să predea armele, să acopere anumite cheltuieli ale victimei.
Problema riscului rămîne prezentă și gravă pentru acel interval de timp dintre agresiune, eventual sosirea echipajului de poliție și momentul în care victima are probele și poate depune la instanță cererea de emitere a unui ordin de protecție. În acest interval de timp ea nu este protejată în nici un fel. Posibilele refugii sunt foarte puține. În 13 județe din țară nu există adăposturi pentru victimele violenței domestice, în 2013 existau aproximativ 280 paturi în total la nivel național pentru victime și copiii lor (Studiu exploratoriu al Rețelei pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor, 2013). Aceasta în condițiile în care numărul de plîngeri prealabile depuse de victime depășește cinci mii pe an iar numărul de de inculpați trimiși în judecată în 2015 conform raportului Ministerului Public a fost de 1.938. Rezultă că nu există a capacitate reală de a oferi adăpost victimelor violenței domestice.
Am cules informații de la un număr de 6 furnizori de servicii privați din orașele: Brașov, Cluj, Iași, Sibiu și București cu privire la modul în care victimele pot face și depune la instanță o cerere de emitere a unui ordin de protecție și a numărului de zile în care reușesc să facă acest lucru. Cele mai multe cazuri sunt din 2015 și prima jumătate a anului 2016.
Pe baza informaței culese de la furnizorii de servicii am estimat numărul de zile în care victima nu are altă alternativă decît să stea în locuință cu agresorul.
1. Furnizorii de servicii private solicitați nu au o evidență, pentru cazurile lor, a numărului de zile care s-au scurs de la apelul la 112 pînă cînd victima se duce la laboratorul de medicină legală (prima și cea mai importantă probă pentru ordinul de protecție). Multe victime solicită certificatul medico-legal după o agresiune chiar dacă nu au chemat poliția. Ca urmare pentru această primă fază facem următoarea estimare:
Dacă victima știe ce trebuie să facă, ea poate merge imediat după episodul violent la urgență pentru îngrijiri. De aici va primi documentul care o va ajuta să obțină certificatul medico-legal. Obstacolele sunt:
– Violența agresorului care de cele mai multe ori nu vrea să o lase pe victimă să plece din casă, lipsa banilor de transport (mai ales dacă evenimentul se petrece seara sau noaptea). Victima poate aștepta perioada în care agresorul lipsește de acasă și să plece pe ascuns la urgență.
– Distanța pînă la unitatea de urgențe și lipsa banilor de transport, dacă vitima locuiește în mediul rural
Dacă victima nu este informată cu privire la drepturile sale și cu privire la demersurile pe care poate să le facă apelează mai întîi la poliție sau merge la spital, mai ales dacă violența fizică a fost semnificativ de gravă. Aici poate primi informații (nu avem confirmarea faptului că la fiecare secție de poliție și la fiecare unitate de primiri urgențe se întîmplă acest lucru) dar nu va primi consiliere și fără consiliere abilitatea ei de a urma un traseu clar, simplu și eficient este foarte redusă.
În concluzie pentru prima etapă pot trece între 24 de ore și 2-3 zile. Pentru următoarele etape ne bazăm pe informația de la funrizori.
2. Victima obține certificatul medico-legal într-un interval de la cîteva ore (în aceeași zi) pînă la zece zile (în București, dar cazurile în care durează atît de mult sunt rare și se explică prin necesitatea unor investigații suplimentare). Certificatul se obține pe baza unui formular de cerere completat de ea, a copiilor dupa actele de identitate ale ei și/sau ale copiilor, a documetelor de la unitățile medicale (urgențe, medic de familie) și a consultației. Taxa se plătește la început, în valoare de 38 de lei (există variații în teritoriu). Unitățile de medicină legală funcționează de luni pînă vineri, de aceea uneori trec încă 2-3 zile pînă cînd victima ajunge să solicite certificatul. În total putem estima pentru obținerea certificatului medico-legal un interval de minimum 24 de ore (cînd victima este în orașul reședință de județ unde se află unitatea de medicină legală, cînd are bani, cînd poate pleca și se poate întoarce acasă fără piedici din partea agresorului, cînd are actele de identitate sau copii după acte) și 5-6 zile, posibil în București să fie și mai mare intervalul. Cele mai mari piedici par să le întîmpine victimele din mediul rural, avînd în vedere distanța față de unitățile de urgențe și de medicină legală.
3. Este folositor victimei în instanță să facă dovada că are depusă o plîngere prealabilă împotriva agresorului. Depunerea plîngerii cu număr de înregistrare durează, în mod normal, o zi. Dar este posibil ca și aici să se înregistreze întîrzieri, ca de exemplu în situația cînd lucrătorul de poliție insistă ca victima să se mai gîndească și să fie sigură că dorește ca tatăl copiilor să aibă un dosar penal.
4. Odată ce victima are principala dovadă a violenței, respectiv certificatul medico-legal, și dovada că a depus o plîngere prealabilă, trebuie să completeze cererea de emmitere a unui ordin de protecție și să depună dosarul la instanță. Această operație se poate realiza într-o zi.
5. De la înscrierea dosarului trebuie să treacă cel mult 72 de ore pînă la judecare. Dacă cererea este întocmită bine și probele sunt considerate clare, este posibil ca cererea să fie judecată în ziua în care a fost depusă. Dacă sunt probleme atunci judecarea durează 2 – 5 zile dar au fost raportate și cazuri de procese cu durată de 2 săptămîni.
În concluzie în cel mai bun caz victima rămîne împreună cu agresorul 8 zile, cu următoarele condiții:
-Locuiește într-un oraș reședință de județ unde se află o unitate de medicină legală
– Are bani de transport
– Are actele de identitate (agresorul nu i le-a reținut) sau copii după acte
– Știe pas cu pas ce trebuie să facă
La sfîrșitul celor 8 zile dacă judecătorul a emis un ordin de protecție trebuie să apeleze imediat la un polițist pentru punerea în executare a ordinului. Abia în acest moment poliția are, conform legii, competenșa să separe victima de agresor și să supravegheze respectarea măsurilor din ordinul de protecție. Prin ordinul de protecție agresorului i se pune în vedere să nu se apropie de victimă (se precizează distanța minimă) sau chiar este evacuat din locuința comună.
Dar dacă victima nu îndeplinește condițiile de mai sus sunt șanse foarte mari ca intervalul dintre momentul agresiunii și momentul obținerii ordinului de protecție să fie de 14 pînă la 30 de zile.
În acest timp agresorul poate să o convingă pe victimă, fie cu promisiuni, fie cu amenințări, să își retragă toate acțiunile, poate să o agreseze din nou și, dacă victima nu renunță, poate să o omoare.